MANCAREA SANATOASA

HRANĂ SĂNĂTOASĂ ŞI HRANA NESĂNĂTOASĂ

Omul nu poate beneficia de o viaţă sănătoasă fără să îşi însuşească un mod sănătos de alimentaţie. Pentru organism, cele mai propice alimente, sunt cele simple şi naturale.   Alimentele neprelucrate de origine vegetală trebuie să ocupe un loc important, atât în cadrul alimentaţiei persoanelor sănătoase, cât şi al celor bolnave. Doar aceste produse conţin materiale de balast (fibre) şi substanţe antioxidante , principii care ajută organismul să facă faţă stresului psihic şi al celui oxidativ, prevenind sau chiar vindecând o serie de afecţiuni.   Este foarte important, pe de altă parte, să se acopere cerinţele organismului în toţi aminoacizii esenţiali, substanţe din care se formează toate proteinele din corpul nostru. În condiţiile stresului psihologic şi al celui climatic, specific lumii moderne dar şi a condiţiilor meteorologice de la noi (organismul omului, pe lângă schimbările bruşte intervenite de la o zi la alta, trebuie să suporte, în 6 luni, diferenţe de temperatură mai mari de 50 grade, ceea ce însemnă un stres enorm), alcătuirea unei diete pur vegetariene, care să aducă toţi aceşti aminoacizi indispensabili în limite optime, este aproape imposibilă. De aceea este nevoie să se recurgă şi la sursele de alimente cu proteine complete , dintre care, cele mai sănătoase sunt peştii, ouăle şi lactatele, dacă bineînţeles, sunt proaspete şi prelucrate cât mai simplu. Aceste surse, administrate în cantităţi optime, pot înlocui în totalitate carnea de pasăre şi de mamifere, precum şi derivatele ce rezultă din ele.   Deoarece, după cum se poate observa în clasificarea alimentelor, niciun aliment, fie el şi natural, nu este complet, raţiile alimentare trebuiesc alcătuite variat, dar în mod chibzuit.

Alimentele procesate tehnologic

Alimentele supuse unor procese tehnologice intense îşi pierd nutrienţii cei mai importanţi. Tehnologiile industriale de rafinare a hranei, aduc cu sine deservicii importante sănătăţii omului, mai ales prin faptul că  produsele rezultate devin foarte concentrate. Organismul nostru nu este adaptat pentru a prelucra corespunzător alimentele hiperconcentrate. Substanţele care se concentrează peste măsură într-un aliment, dacă au şi un conţinut ridicat de calorii vor fi considerate de către organism,  materiale de necesitate ulterioară, şi în consecinţă vor fi depozitate sub formă de grăsime. În acelaşi timp, cu cât un aliment se "aglomerează" mai mult în componentele sale principale, cu atât sărăceşte mai mult în alte principii, de multe ori, tocmai în acelea cu adevărat importante pentru organism. Dintre produsele alimentare concentrate, cele mai nesănătoase sunt: zahărul alb (rafinat), făina albă, uleiurile rafinate, sarea de bucătărie. Acestea, precum şi produsele derivate din ele, trebuiesc consumate cu mare prudenţă, mai ales de către persoanele care nu depun un efort fizic susţinut sau de către cei cu probleme de sănătate.   Tehnologiile alimentare, cresc productivitatea şi stabilitatea produsului, dar această "siguranţă" poate fi, uneori primejdioasă. de pildă, margarina, este un preparat, care deşi se obţine de uleiuri vegetale, faţă de acestea sau faţă de unt, nu intră în râncezire. Cu toate acestea, prin conţinutul mare de acizi graşi saturaţi, dar şi al altor compuşi nocivi, margarina se dovedeşte un aliment nesănătos.   O altă problemă legată de procesarea tehnologică a hranei este prezenţa, uneori masivă, în produse a unor substanţe străine alimentului, compuşi binecunoscuţi sub denumirea de aditivi alimentari (E-uri).

Alimentele preparate termic

Nici preparare culinară excesivă a alimentelor nu este recomandată, deoarece mulţi dintre compuşii bio esenţiali se distrug.   Dacă fierberea excesivă conduce la sărăcirea alimentelor în nutrienţi, ceea ce poate produce carenţe organismului, prăjirea lor poate devenii în mod direct periculoasă sănătăţii.   Atât bucătăria tradiţională cât şi cea modernă, cu abuzul ei de prăjeală în untură sau în ulei, cu adaosul sistematic de ceapă sau de usturoi, cu excesul de condimente iuţi sau acre, poate transforma uşor o alimentaţie echilibrată într-o cauză de îmbolnăvire. Majoritatea gastritelor, colecistopatiilor sau colitelor, se întreţin sau chiar se generează, din cauza unui mod nesănătos de preparare a alimentelor.   Uleiurile şi alte lipide încinse, cu care se îmbibă prăjelile, prelungesc cu mult digestia, irită mucoasa stomacului, conduc la formarea unor compuşi toxici care se elimină greu din organism şi chiar favorizează apariţia cancerului.   Un alt mod de preparare necorespunzătoare a alimentelor, este acela realizat pe foc sau jar deschis, mai ales atunci când se foloseşte drept combustibil lemnul sau cărbunele. În acest caz, în alimentul care vine în contact direct cu flacăra sau cu radiaţiile calorice intense şi directe, se acumulează toxine asemănătoare cu cele existente în fumul de ţigară, poate chiar mai periculoase, prin faptul că absorbţia lor este mai mare şi directă.   Modalitatea de pregătire a hranei "la grătar", deşi nu este prea sănătoasă, este cea mai fericită soluţie pentru alimentele care necesită prăjire, dacă se respectă câteva reguli:   - grătarul trebuie să prezinte un fund metalic care să ferească contactul direct dintre aliment şi energia calorică (jar. flacără, plită încinsă),   - alimentul trebuie pus pe grătar bine înfierbântat, pentru ca proteinele din ele să coaguleze cât mai repede,   -  grătarul poate fi uns cu grăsime, deoarece aceasta nu ajunge să se descompună. scurgându-se,   - alimentul nu se va săra înainte de punerea pe grătar, căci în caz contrar, sarea va extrage sucul, care va intra în combinaţie cu grăsimile încălzite, rezultând produşi toxici.   În ceea ce priveşte preparare termică cât mai sănătoasă a legumele, am prezentat pe larg această temă  în capitolul destinat acestor vegetale (vezi legumele şi zarzavaturile fierte).

POLUAREA

                                                             POLUAREA




Actiunile pentru reducerea poluarii sunt esentiale daca vrem ca viata pe Pamant sa continue. Ele pot fi intreprinse numai de guverne si sunt costisitoare. Dar ar trebui sa fim dispusi sa platim scump supravietuirea omenirii.
Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc producand materiale noi, utile: frunzele cazute creeaza un ingrasamant natural care imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminand din nou in aer si in sol elemente importante. Un asemenea mediu, in care prospera multe forme de viata, ar trebui sa fie un model pentru viata moderna. Daca vrem sa traim intr-o lume sanatoasa, trebuie sa minimalizam efectele reziduurilor produse de societate.
Daca reziduurilor li se permite sa domine mediul, echilibrul natural este pierdut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruoase- asupra animalelor, vegetatiei si chiar a vremii. Poluarea are diferite cauze si efecte: pe uscat, in rauri si mari, si in atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare care ar trebui limitat. Studiul si impiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta a stiintei.

Poluarea poate fi de 2 tipuri:
-poluare naturala
-poluare artificial

Poluarea artificiala a aparut odata cu dezvoltarea primelor asezarii urbane, sub influenta factorului antropic.Initial produsele poluante erau putine, de natura organica si usor degradabile de catre microorganismele mediului(bacterii si ciuperci)
Pe masura dezvoltarii industriei, a cresterii demografice si a modernizarii tehnicii, poluarea s-a extins, poluantii s-au inmultit si au aparut deseuri greu biodegradabile, ca de exemplu detergentii, pesticidele de sinteza, deseurile radioactive.Cand cantitatea de poluanti depaseste capacitatea de neutralizare a mediului, ecosistemele sufera un proces de alterare si distrugere a lor, rezultand zone lipsite total de viata.
Poluarea in functie de natura poluantului poate fi:
a)fizica-produsa de zgomot(poluare sonora) poate fi:
produsa de substante radioactive(poluare radioactiva)
produsa de apa calda, praf, particule de carbune.
b)chimica- produsa de compusi gazosi din industrie:
ionii unor metale grele
pesticidele folosite in agricultura
detergentii
c)biologica-rezultata din infestarea mediului cu agenti patogeni si germeni proveniti din fermentatii, eutrofizarea apelor.Poluarea dupa mediul in care actioneaza poluantii, poate fi:
-Poluarea aerului
-Poluarea solului
-Poluarea apei
-Poluarea aerului

Sursele naturale principale ale poluării sunt erupţiile vulcanice, furtunile de praf, in­cendiile naturale ale pădurilor şi altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanţe organice.
 AUNATOARE PENTRU OM
Organismele daunatoare din apele uzate se reproduc in moluste si transmit omului numeroase boli. Cea mai raspandita este bacteria Escherichia coli, care este folosita ca un indicator al contaminarii. Pentru a nu provoca boala ar trebui sa existe mai putin de 230 Escherichia coli la 100 g tesut. Alte microorganisme care ridica probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella si Staphyloccus, care pot sa apara in crustacee, si in climatele calde.
Poluantii sunt vinovati si pentru scaderea rezistentei la boli a mamiferelor marine care au dus la declansarea unei epidemii in perioada 1987-1988, in Marea Nordului, cand cel putin 11.000 de foci comune si cenusii au murit. Poluantii metalici din oceane au fost probabil vinovati si pentru incidenta mare a pestilor, cum ar fi cambulele, care astazi au ulceratii mari pe piele si ficatul marit.
Atunci cand oceanul este afectat de poluanti toxici, acestia s-ar putea sa nu dauneze tuturor organismelor, mai ales formelor inferioare, dintre care unele se pot chiar dezvolta mai bine. Viermii Polychaeta traiesc in ape relativ poluate si sunt adesea folositi ca indicatori ecologici ai starii relative a poluarii. Se continua cercetarile si cu nematode marine, pentru a determina utilitatea acestora in monitorizarea starii de sanatate a oceanelor.

UN MEDIU SANATOS, O VIATA SANATOASA

     



                                     MEDIU SANATOS , O VIATA SANATOASA

Un mediu curat - o viata sanatoasa

Trimis la data: 2002-06-28 Materia: Biologie Nivel: Gimnaziu Pagini: 8

vezi mai multe detalii

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special. Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite. 

 O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul înconjurător este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şi spirituale.

2. Ne afectează cumva starea mediului viaţa şi sănătatea noastră ?
Bineînţeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre noi, ne afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră. Această temă “Un mediu curat – o viaţă sănătoasă”, ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populaţie a globului. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor din jur.

3. Poluarea şi formele de poluare a mediului
Ce este poluarea ?
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972)

Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

Principalele forme de poluare a mediului
Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătăţii a îmbrăcat de-a lungul timpului mai maulte aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare şi anume:

I. Poluarea biologică, cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de poluare, este produsă prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a germenilor microbieni producători de boli. Astfel, poluarea bacteriană însoţeşte deopotrivă omul, oriunde s-ar găsi şi indiferent pe ce treaptă de civilizaţie s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societăţile cele mai evoluate. Pericolul principal reprezentat de poluarea biologică constă în declanşarea de epidemii, care fac numeroase victime. Totuşi, putem afirma că, datorită măsurilor luate în prezent, poluarea biologică – bacteriologică, virusologică şi parazitologică, are o frecvenţă foarte redusă.